Creativa, talentata, amuzanta si spirituala, asa am descri-o noi pe Hermina Stanciulescu in 3 spre 4 adjective. Mai stim despre ea ca picteaza tot ce prinde, de la tenisi, cizme, tricouri la pereti, tablouri, ferestre, si orice altceva iti/ ii poate trece prin cap. Noi am cunoscut-o pe minunata Hermina in timpul proiectului de amenajare Journey Pub, unde ne-am combinat ideile pentru a crea decoruri care mai de care mai jucause: peretele cu casute pentru pasarile de la intrare, povestea calatorului desenata pe peretii terasei, peisajele din obloane si multe alte obiecte simpatice.
Ne-am imprietenit pe loc si am “interogat-o” despre toate proiectele la care lucreaza, pentru ca este si foarte productiva pe deasupra.
Hermina, spune-ne mai multe despre proiectul Arta la Purtator. Am vazut pe pagina de Facebook converse, tricouri si pantofi cu toc pictati de tine.
Arta la purtator a aparut ca si idee acum cativa ani si s-a dezvoltat incet si sigur pana a crescut suficient cat sa primeasca un nume. Sub acest nume s-au adunat de-a lungul timpului colaborari cu Alexandra Andries, Shui Shooz, Converse, Hot Stepper, Jooca Studio si Incubator. Si cum in lista de mai devreme se regasesc o seama de oameni frumosi, proiectele la care am lucrat impreuna au fost pe masura.
Ce vopsele folosesti? Rezista in timp?
Pentru ca se aplica pe aproape orice suport si rezista in timp, culorile preferate sunt acrilicele.
Deci daca am o pereche de pantofi si vreau sa ii fac unici si funky, vin la tine, da? La fel si cu orice alta piesa vestimentara?
Daca ai in dulap o pereche de pantofi pe care vrei sa-i transformi, sa ii lasi sa spuna povestea pasilor tai, treci pe la mine, imi spui unul-doua detalii despre ce ai vrea sa devina si de restul amestecam talent, imaginatie si culori si redam putina magie. La fel si cu orice obiect de vestimentatie.
Care sunt preturile pentru astfel de piese unicat?
Costurile pentru pictura pe elemente de vestimentatie variaza intre 30 si 100 de lei, in functie de dimensiunea si complexitatea desenului dar si suportul pe care urmeaza sa pictez. Desenez si pictez pe incaltaminte, imbracaminte, pereti si inapoi la formele clasice pe hartie, carton si panza.
Ce ai mai facut in ultimul timp? Care sunt ultimele proiecte la care ai lucrat?
Ultimul proiect important la care am lucrat a fost in colaborare cu Jooca Studio la restaurantul Journey Pub. Intre timp au mai aparut teme noi pentru pantofi eleganti, modele noi de tricouri si tenesi, un desen pe asfalt la o gradinita si cateva idei noi de pus in practica in curand.
Tu esti plina de surprize…ce alte minunatii mai pregatesti? Noi colaborari?
Cutiutele cu surprize sunt tot timpul in apropiere. Colaborari noi sunt probabil undeva in drum spre mine. Intre timp, pentru ca statul degeaba nu e o optiune, pregatesc cateva ateliere de pictura. Inca nu pot spune mai multe detalii dar imediat ce vor fi gata structurate si sigure pe ele cat sa iasa in lume, dau de stire.
De abia asteptam sa ne inscriem. 🙂 Si acum, intrebarea stereotip: ce anume te inspira?
Mmmm…tot, mai ales muzica. Foarte des mi se intampla sa lucrez cu castile in urechi. Uneori linistea e si mai buna decat sunetul si-apoi imaginez intens. Cateodata, asta-i comic, seara ma duc in camera, sting lumina si ma intind cat tine o diagonala a patului cu ochii lipiti de somn. Si in cateva minute aproape pe intuneric ma si vezi mazgalind o idee pe o agenda sau scriind o ciorna pe telefon cu vreo idee fabuloasa care nu accepta amanare. :))
“Everything you can imagine is real” (Pablo Picasso)- am gasit citatul acesta la tine pe Facebook. Care este cea mai nebuneasca idee pe care ai transformat-o in realitate? Si a cui a fost ideea?
Mmm..aici sunt mai multe, dar cel mai indraznet lucru pe care l-am facut a fost prima expozitie de desen. O scufundare in lumea cartilor cu reintoarceri in desen – eu si in fotografie – Cristina Ropotan – un om tare drag. Coperta a Cincea s-a numit proiectul asta si imi amintesc cum ne-am decis asa intr-o zi sa facem ceva frumos (in timp am facut alergie la cuvantul proiect).
Zis si facut. Ne-am apucat de desenat si declansat si dupa ceva timp ne-am impachetat si dus la Iasi unde mare ne-a fost mirarea si bucuria de felul in care ne-au primit oamenii de-acolo. Si mai mare surprinderea in timp ce lucram la proiect de felul in care ni se potriveau lucrarile desi noi nu ne vorbisem dinainte cine ce va face si cum. Aveam un titlu de carte si doua perspective. A fost un plin de suflet ce s-a intamplat acolo.
Cum te-ai recomanda unui iubitor de inedit, care inca nu stie ca ii poti transforma orice idee in realitate?
Citatul lui Picasso l-am descoperit acum multi ani si am fost in acord total cu el. Apoi l-am uitat dar mi l-a reamintit cineva de curand. I-as spune sa aiba incredere ca tot ceea ce isi imagineaza poate deveni real. Si daca ne imaginam impreuna, lucrurile functioneaza de doua ori mai bine. Restul e zambet si pasiune si culoare.
Cum iti stabilesti relatia cu clientii? Au existat obstacole in comunicare, momente ciudate, sau amuzante?
Au existat momente induiosatoare, foarte multe momente comice si cateva fragmente tensionate. La Cluj am desenat odata in balconul unei prietene, un motanas dragalas care sa-i tina companie la cafea. Altadata, am desenat un taram magic in camera unei fetite de 3 anisori care a fost asa de dragalasa si m-a adoptat dupa primele minute petrecute impreuna. Eram deja membru al familiei. Cred ca avem multe lucruri frumoase de oferit, multa compasiune si dragoste si bucurie si daca reusim sa le transmitem e tare placut sa lucrezi cu oricine. Asta nu inseamna ca printre toti norisorii pufosi nu se mai strecoara si cate un fulger din cauza oboselii sau a termenelor cateodata depasite. Dar la final stam cu totii si ne minunam de ce frumuseti am reusit sa facem impreuna si-atunci ne zambim intelegator.
Care este proiectul cu care te mandresti cel mai mult?
Cel mai mandru si mai cu mot dintre toate proiectele cu desen pentru un client este povestea de la Journey Pub. Alte lucruri marete pt mine ar fi faptul ca am desenat pe scena in timpul unui concert, ca din plictiseala am inventat motocicletele din bete de cafea, ca din provocare am facut o expozitie si-apoi inca una, si ca din incapatanare, in ciuda multor obstacole de-a lungul timpului am ales sa fac „Arta la purtator” si sa ma aventurez in lumea scenografiei.
Si acum, dupa un asa interogatoriu, spune-ne unde te putem gasi.
Ha ha. Si-acum e momentul ala in care eu spun: e secret :)Pe mine ma gasiti cam oriunde dar cel mai simplu pe facebook: Hermina Stanciulescu saaau Arta la purtator, pe mail la [email protected] si in general prin Bucurestiul de acum.
