Când clienții ne-au povestit cum își doresc să se simtă acasă, nu ne-au arătat un board de Pinterest și nici o listă de culori, ci ne-au spus două cuvinte: cașmir și merino. Ne-a plăcut imediat metafora (și recunoaștem că rar primim un brief mai frumos), pentru că spunea tot ce aveam nevoie să știm: o casă moale, calitativă și liniștită, care să te învăluie fără să se laude cu asta.
Așa s-a născut Kashmir, un apartament de 125 mp din București, construit în jurul ideii de quiet luxury, un rafinament discret și cald, care se simte mai mult decât se vede. Stilul ales, warm minimal, un minimalism danez modern ghidat de tonuri neutre și materiale naturale, este firul care leagă toată locuința, de la open space până în ultima baie.
Știm, apartamentul acesta este bej cu bej cu bej, iar dacă ne urmărești de ceva vreme, știi cât de des vorbim despre culoare. Nu ne-am răzgândit, da, însă noi promovăm înainte de toate personalizarea, iar culoarea este doar unul dintre instrumentele prin care ascultăm vocea interioară a oamenilor care vor locui acolo. Există bej ales din frică (ca să nu greșești, ca să nu te plictisești, ca să nu deranjeze pe nimeni) și există bej ales din convingere, atunci când spui „vreau ca acasă să simt liniște, căldură și ordine”, iar Kashmir este, fără îndoială, al doilea caz. Dacă te recunoști mai degrabă în primul, articolul nostru despre cum să depășești frica de culoare s-ar putea să-ți fie de folos.
În zona de zi, care reunește livingul, diningul și bucătăria, am construit o atmosferă luminoasă și primitoare, în care interesul nu vine din contraste puternice, ci din dialogul dintre materiale. Canapeaua are o țesătură foarte tactilă, lemnul deschis are un flader regulat și curat, perdelele filtrează lumina, iar formele rotunjite ale mesei, ale scaunelor, ale covorului și ale insulei aduc fluiditate și o anumită prietenie în spațiu. Piesele ready-to-buy, de la canapea la scaunele de bar, au venit din procesul nostru de sourcing, cu oferte comparate, alternative și multe mostre ținute în mână.
Mobilierul de bucătărie a fost gândit într-o nuanță apropiată de cea a pereților, pus în valoare de furnirul de lemn deschis, iar insula, blatul și fronturile sunt placate cu o ceramică tip limestone, cu un desen subtil, ușor ondulat, care aduce mișcare fără să tulbure liniștea. Pentru clienți a fost important ca lemnul să rămână unitar în toată casa și ca nimic să nu devină vedeta spațiului, iar asta a fost, de fapt, cea mai frumoasă constrângere a proiectului: toate materialele sunt diferite, dar vorbesc aceeași limbă.
Iluminatul completează povestea. Deasupra mesei de dining, două corpuri Pholc, reinterpretări contemporane ale abajururilor din hârtie de orez, filtrează lumina caldă, iar deasupra insulei, o lampă tubulară minimalistă a fost posibilă datorită hotei integrate în plită, care a eliberat plafonul. Și pentru că prin ferestre se vede multă verdeață și se aud păsările, interiorul nu încearcă să concureze cu natura de afară, ci o lasă să intre (cu o stare aproape zen și, de ce nu, cu un mic feeling de vacanță).
Dormitorul urmează aceeași linie de simplitate rafinată. Zona de pat este separată de dressing printr-un paravan din lamele verticale de lemn, care păstrează intimitatea și lasă în același timp lumina să treacă, iar tăblia joasă, tapițată în semicilindri, ascunde în spate o lumină ambientală discretă. Peretele de accent este finisat cu vopsea limewash, continuată pe plafon și pe peretele de vizavi, iar draperia, montată la distanță de fereastră, a făcut loc unei banchete de citit, cu depozitare dedesubt.
Poate cel mai iubit detaliu al proiectului este muchia rotunjită dintre pereți și tavan, pe care am folosit-o atât în living, cât și în dormitor. Plafonul nu se mai oprește brusc într-un unghi, ci coboară ușor și învăluie camera, iar privirea alunecă firesc, fără să se lovească de colțuri. Nu este doar o alegere estetică, pentru că cercetările din psihologia percepției arată că oamenii tind să prefere formele curbe, pe care le percep ca fiind mai blânde decât cele angulare, iar în natură, nu-i așa, întâlnim rar colțuri perfecte de 90 de grade.
Cele două camere secundare sunt gândite ca spații mixte, birou și cameră de oaspeți. Prima are o bibliotecă generoasă, o canapea extensibilă și un corp de depozitare montat pe perete, cu uși pentru ce vrei să ascunzi și nișe deschise pentru ce vrei să arăți, care integrează inclusiv prizele, ca să păstreze ordinea vizuală. A doua are un pat versatil, cu tăblii care pot fi adaptate mai târziu pentru un pat de copil, așa că, atunci când va fi momentul, camera se poate transforma ușor într-o cameră de familie. Tot aici apar și câteva accente de culoare, piese mici care spun ceva despre cei care lucrează în aceste camere.
Pentru băi am ales plăci ceramice cu textură inspirată din travertin, din două colecții coordonate cromatic: piatră simplă, tăiată în formate diferite, și piatră canelată. Texturile diferă, culorile se armonizează, iar jocul acesta subtil dintre suprafețe face ca o baie aproape monocromă să nu fie deloc plată. Am vrut ca spațiile să fie cât mai curate, așa că clapetele de toaletă, suporturile de prosoape și prizele sunt faianțabile, iar lumina caldă, concentrată în zona lavoarelor, aduce o atmosferă intimă, aproape de spa.
Pentru un ochi grăbit, Kashmir poate părea doar bej. Pentru un ochi atent, este o întreagă conversație despre textură, lumină, proporție și calitate, iar asta ne-am dorit de la început: un apartament cald, ordonat și rafinat, care te primește, nu doar te impresionează. Dacă vrei să descoperi ce stare ți-ar plăcea să trăiești în casa ta, cele 10 întrebări despre stilul de amenajare sunt un început bun, iar dacă vrei să o descoperim împreună, ne poți scrie pentru o sesiune Power Hour.
Quiet luxury nu înseamnă absența expresiei, înseamnă o expresie care nu are nevoie să ridice vocea.
